Iubito cu ocazia minunii
ți-au înnebubit iar sânii
Și mi-au ars sinapsele
c-au înnebunit și coapsele
Iadu-mi dă alte imbolduri
c-ai înnebunit din șolduri
Și-mi arată chiar nimicul
c-a înnebunit buricul
Toată ești o nebuneală
de răsai din noapte goală
Și mă-ntreb vai omenește
Dumnezeu nu-nnebunește
Răsturnând tot Universul
îmi înnebunește versul
Și-mi arde pe loc hârtia
dacă-ți fur și-n scris fetia
Și-mi aruncă iar blestemul
c-a înnebunit poemul
Și nu vrea ca să primească
nebunia-mi omenească